Acum două luni, într-o discuție pe marginea funcțiilor inspecției (evaluării externe), m-a pus pe gânduri relatarea unui inspector din Portugalia, privind modul în care ei încearcă să reducă rolul de ”shame & blame” (”rușinare & învinovățire”) al inspecției. După două săptămâni, raportul OECD / UNICEF a spus același lucru: atât în privința evaluării rezultatelor învățării, cât și a evaluării profesorilor și a evaluării școlilor, trebuie insistat, mult mai mult decât acum, pe funcția evaluării de îmbunătățire (nu numai pe ce de ”conformitate” – față de lege, standarde etc.). Ca fapt divers, vom restructura, la ARACIP, organizarea internă, tocmai pentru a accentua latura de îmbunătățire a calității și vom modifica, în același sens, formatul raportului de evaluare externă – crescând partea de recomandări pentru dezvoltarea ulterioară.
Dar nu ARACIP mă miră, azi, ci veselia generală cauzată de ”perlele” elevilor la Evaluarea Națională, care mi-a reamintit discuția de mai sus: care este scopul evaluării după clasa a VIII-a? Dezvoltarea ulterioară? Nu, cu siguranță. Ierarhizarea elevilor în vederea continuării studiilor? Da, cu siguranță (păgubos înainte de finalizarea învățământului obligatoriu, zic experții OECD, zic și eu – v. și postarea anterioară: http://deceeducatia.blogspot.ro/2017/06/mirarea-zilei-22-iunie-evaluarea-pentru.html). Rușinarea elevilor care nu ”performează”? Da, cu siguranță: având în vedere multiplicarea și distribuirea largă a colecțiilor de ”perle”, văd că evaluarea elevilor capătă, tot mai mult rolul de ”rușinare și învinovățire” (am mai abordat acest subiect – vezi, de exemplu, http://deceeducatia.blogspot.ro/2014/10/obsesia-controlului-3-se-cauta-vinovatii.html). În paranteză fie spus, chiar publicarea listelor rezultatelor la examene, în ordinea mediilor (tradiție adânc înrădăcinată în învățământul românesc) nu face decât să perpetueze această rușinare a ”proștilor…”.
Ia să vedem ce arată, de fapt, aceste perle:
1. Elevii ”nu știu” sau ”nu pot” să rezolve corect subiectul. De ce nu știu / nu pot? Pentru că nu au învățat! De ce nu au învățat? Aici pot fi mai multe răspunsuri. Cel mai comod este că nu au vrut sau nu au putut, din diferite motive – elevul e de vină cu familia lui cu tot!.
Al doilea este că au învățat, pe dinafară, niște chestii la care nu au reflectat deloc și le-au aplicat… ca nuca în perete. În plus, chestiile respective fiind superficial învățate, în lipsa unei reflecții personale, respectivii elevi nu și-au dat seama că omiterea unor cuvinte și/sau înlocuirea lor cu altele care ”sună” ”cam” la fel vor conduce la rezultate rizibile.
Pe scurt, pentru că școala le-a exersat doar memoria și nu i-a învățat să învețe și să abordeze critic, autonom, atât ceea ce ”se cere”, cât și ceea ce produc ei. Faptul că elevii nu știu să scrie corect după 8 (opt!) clase este un alt motiv de ”mândrie”. Dar, de ce să ne mirăm: avem nenumărate ore de fizică, istorie, geografie, muzică, matematică, chimie, biologie, la care profesorii consideră că datoria lor este să-i învețe pe copii fizică, istorie, geografie, muzică etc. – nu să scrie corect și să citească critic un enunț (aceasta apropo de modul în care dezvoltăm TOATE competențele cheie…).
2. Elevii ”nu vor” să rezolve subiectul. Și aici putem avea mai multe explicații. Prima este că elevului respectiv nu îi place subiectul (sau îl consideră irelevant) și își exprimă dezaprobarea prin răspunsuri ”creative” (v., în acest sens, argumente la http://eftimie.net/perlele-evaluarea-nationala-2017-sunt-chiar/). Recent, o prietenă a povestit cum a luat nota 5 la o teză la Limba Română, neștiind o iotă despre subiect, dar având un profesor cu capul pe umeri, care i-a dat 9 pentru creativitate (întrucât rezolvarea era o invenție de la un capăt la celălalt…) și 1 pentru cunoașterea subiectului (punctul din oficiu…) – media fiind, desigur, 5.
Al doilea motiv mi se pare mai trist: elevilor chiar nu le pasă ce scriu, nu le pasă unde vor ajunge, nu le pasă de școală, în general.
Și nu cred că este, în totalitate, vina elevilor (sau a părinților lor, sau a societății, în general), pentru că rezultatul la o evaluare națională sau la un examen este oglinda calității școlii, cel puțin în aceeași măsură în care este oglinda calității învățării celui evaluat. Și, dacă vom continua să asociem evaluarea doar cu ”shame & blame”, evaluarea va fi evitată (sau păcălită), școala va fi evitată (sau păcălită), iar învățarea va fi evitată, lifelong și lifewide – cu consecințe dramatice pentru integrarea ulterioară socială și profesională - pentru că, din păcate (sau din fericire…), învățarea nu poate fi păcălită.
Iar această concluzie explică și titlul: a ne distra cu elevii care scriu lucruri trăsnite la examene (în loc ca acest lucru să ne îngrijoreze) înseamnă să ne batem singuri joc de noi, înseamnă să ne tragem un glonț în picior – chiar dacă pare dulce ca mierea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu