Și, totuși, educația!

Unii prietenii m-au întrebat de ce nu mai postez pe Facebook. Alți ”prieteni” au răsuflat ușurați. Am decis ca, pe perioada stării de urgență, să nu mai postez nimic pe FB. Iată și de ce.

Chiar în timp ce eram beștelit pentru postările mele (pentru că, se pare, libertatea de exprimare nu e la fel de ...liberă pentru cei care lucrează la stat), mi-am dat seama de două lucruri:

• La fel ca în bancul cu Bulă, vreau să ajut o bătrânică să tracă strada, dar bătrânica nu vrea să treacă strada. În prezent, nu e întrunită masa critică pentru o transformare sistemică: nici suficientă presiune din afară, nici suficientă nemulțumire în interior, indiferent de nivel, indiferent cine este la putere. Deci, las bătrânica să moară pe care parte a străzii vrea mușchiul ei. 
• În situația actuală, de inflamare emoțională, în care fake news, invectivele și frustrările zburdă mai abitir ca înainte, orice încercare de bună credință de a oferi argumente raționale (din cercetare sau din practica și experiența proprie și a altora) sporește confuzia, deja omniprezentă. Deci, mai puține păreri = mai puțină confuzie. Oricum, fiecare pasăre pre limba ei piere... 

Ultimele două luni au confirmat cele de mai sus (și au fost situații în care cu greu m-am abținut să spun: ”De-o lună / de un an v-am zis că așa se va întâmpla!”). În plus, am câștigat timp și liniște, pentru a face alte lucruri – mai plăcute, mai utile și mai interesante. 

Mi-am dat seama, totodată (privind din afară) cât de irelevant și toxic tinde să devină Facebook: 

• Raportul între cantitatea de informație utilă și bulls**t s-a redus constant și foarte abrupt în ultimele luni: de la 1/10 spre 1/50 (propria estimare). Ca să găsești o informație cât de cât utilă trebuie să scrollezi minute în șir prin frustrări, exhibiționisme, fake news, pauze în gândire, umflări în pene, flexări de mușchi, partizanate, veleitarisme, prejudecăți și extremisme de tot felul. 
• Comunicând altfel cu oamenii care contează pentru mine, mi-am dat seama cât de mic este interesul pentru furtunile (din paharele cu apă) de pe Facebook. Mi-am dat seama și cât se înșală politicienii care cred că pot câștiga alegerile postând ”frumos” pe Facebook: nu-i vede și nu-i aude mai nimeni dincolo de bula proprie, populată, în proporții egale, cu minioni și cu trolli. 
• Pornind de la locul comun că nu putem face dreptate și nici soluționa probleme doar postând pe Facebook, în condițiile în care vehemența și invectiva (nu argumentul) sunt magneți de like-uri și redistribuiri, FB-ul devine toxic: dă impresia că are dreptate doar cine țipă, înjură, atacă, ”le-o trage” (indiferent cui și de ce). Motive? Argumente raționale? Ce-i aia? 

Ca urmare, acum, când nu mai avem situație de urgență, pornind de la lecțiile învățate (prezentate mai sus) și sperând că și alți prieteni (fără ghilimele) au învățat ceva din această criză (nici pe departe rezolvată) revin pe Facebook cu un nou proiect:

1. Mă voi distanța de polemici: Facebook (ca oglindă a polemicilor din toate mediile) nu este un loc în care discuția să se poarte cu argumente și date și, cum se spune, dacă cobori în troacă, te mănâncă porcii. De aceea, îmi voi reduce semnificativ prezența publică (inclusiv în mediul online). 

2. Voi folosi FB doar ca sursă de informație și ca mijloc de diseminare a informației pe care eu o consider valoroasă. În acest scop, am creat o pagină nouă de Facebook, moderată, în care voi posta, de acum înainte, despre educație (în combinație cu postări pe blog). Pagina (repet, moderată) se numește ”De ce educația?” (la fel ca blogul) - https://www.facebook.com/De-ce-educa%C8%9Bia-104561181253460/. 

3. Distanțându-mă de ”arenă”, dar citind, în continuare, ce postează ”boborul”, am început să tund lista de ”prieteni” și voi continua: nu mă interesează popularitatea, ci consistența. După o primă triere, au început să se vadă rezultatele: rata util / gunoi din flux a început să se îmbunătățească. 

4. Pe acest wall voi posta preluări din noua pagină (cel puțin până se mai obișnuiește lumea cu ea - desigur, cei interesați se vor tria singuri), voi mai posta chestii generale, de natură, să-i spunem, civică (se apropie alegerile...), în calitate de cetățean cu drepturi, și, dacă va fi nevoie, în situații de strictă necesitate, câte un ”bapamătii” scurt, dar politicos (adică ”ba pe-a mamei dumneavoastră”), ca răspuns celor care mă mușcă de părțile moi. 

În concluzie, vă invit la un dialog consistent și serios despre educație, încercând să răspundem, împreună, la întrebarea ”De ce educația?”